Atunci cand lucrurile merg rau avem tendinta sa stam si sa ne gandim cum am putea face in asa fel incat sa fie bine. Ne imaginam diferite situatii si desigur incercam sa le punem in practica.
Daca totusi nu se schimba nimic, ne refugiem in amintirile timpului ce a trecut, atunci cand totul era bine, cand totul era frumos.
Ne retragem in lumea imaginara a acelor vremuri si stam acolo pana cand consideram ca este sigur sa iesim.
Ramanem uneori prea mult acolo, in lumea noastra sigura. Uneori ramanem atat de mult incat realitatea trece pe langa noi. Riscam chiar sa confundam ceea ce este real cu ce este fictiune, cu ce se petrece doar in mintea noastra. E un cliseu, stiu, dar asa se intampla.
Ma gandesc la asta pentru ca si eu mai patesc sa raman ingandurata. Si mi-am dat seama de ce efect poate avea o astfel de actiune asupra noastra dupa ce am vazut "Pink Floyd's The Wall".
Este groaznic sa vezi in ce masura se imbina realitatea cu fictiunea si amintirea, contirbuind la nasterea unui adevarat cosmar. Un cosmar ce ne poate distruge intr-un final.
Ganitele dintre realitate, timpul trecut si imaginatie dispar.....totul se contopeste intr-un mare vis sau cosmar.....nu ne mai putem controla pentru ca nu ne mai dam seama ce seste de facut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu