Bittersweet mistake

Din nou mi-ai intors spatele! Din nou ma lovesc de acel zid!
Inca de la inceput mi-ai spus ca nu va fi usor. Mi-ai spus ca va trece ceva timp pana cand te vei obisnui cu aceasta situatie. Iar eu am acceptat; am inteles si am asteptat ca momentul in care tu vei fi langa mine cu trup si suflet va veni.
Dar am gresit! Asteptarea ma omora si m-am aruncat in bratele celui care isi facuse o placere din a ma imbratisa soptindu-mi vorbe dulci si in acelasi timp sa ma calce in picioare pana cand aveam sa devin carpa lui de sters pe jos.
M-am aruncat in bratele lui, iar buzele mele gustau din dulcea lui otrava in loc sa soarba din cupa fericirii alaturi de tine.
Am regretat amarnic greseala si am venit plangand si in genunchi cerandu-mi scuze. Am batut la usa milosteniei tale. Mi s-a raspuns; usa s-a deschis si am fost primita inauntru.
Mi-ai acordat incredere si ai preferat sa iti astupi urechile la vorbele rele. Ai preferat sa suferi in tacere, sa te ascunzi in spatele unei masti si apoi sa te razbuni pe mine pentru un minut de atentie dat calaului meu si nu tie.
Ai privit din intueric cum el se apropia de mine starnind mila celor din jur. Ai privit din intuneric cum el se manca pe dinauntru pentru ca tu erai cel la care ma gandeam.
Dar ti-a fost distrasa atentia de gura lumii ce arunca cu sageti otravite in noi. Limbile lor erau arcuri, vorbele le erau sageti iar eu eram otrava.
Incetul cu incetul actiunile mele si gura lumii te-au impins de langa mine. Ai inceput sa te comporti altfel fata de mine, ma tratai cu indiferenta iar tot ce auzeam eu, singura explicatie o primeam de la tonul de ocupat de la telefonul tau.
Iti inteleg retinerea, iti inteleg furia! Vreau doar sa vorbesti cu mine. Vreau doar sa rezolvam problema. Crede-ma, te inteleg!
Dar cum indraznesti sa spui ca nu existau sentimente profunde? Cum indraznesti, cand in momentul in care m-am atasat de tine si vroiam ca relatia noastra sa mearga, m—am izbit de un zid numit orgoliu? Cum indraznesti cand sufeream in tacere cand tineai pe altcineva in brate, cand sarutai pe altcineva, cand altcineva se bucura de atentia ta si nu eu? Cum indraznesti cand tu nici pentru un minut nu m-ai facut sa simt ca ma vrei cu adevarat langa tine?
Si totusi, tu esti cel care mi-a acordat mai multa intelegere decat oricine altcineva, tu esti cel cu care am petrecut atatea ore discutand, tu esti cel pe care il voi ierta mereu indiferent de ce va face. Si tu esti cel la care tin atat de mult si caruia imi este greu, daca nu chiar imposibil, sa ii dau drumul.
Dar tu nu sti asta. Nu ai de unde sa sti. Eu ma refugiez in bratele altuia iar pentru tine furia este scutul si indiferenta este arma. Iar impotriva lor nu pot castiga.
Nu iti reprosez nimic! Eu sunt cea care a facut cel mai mult rau. Dar tot nu inteleg de ce… De ce nu ai spus niciodata ce simti? De ce nu ai aratat niciodata ca iti pasa?
Poate ca ar fi fost altfel daca te-ai fi deschis in fata mea. Si, pe de alta parte, poate e mai bine ca nu ai lasa garda jos. Ti-am spus ca nu vreau sa daram zidul. Vreau doar sa gasesc o cale de a trece de el. Dar pentru asta am, mai bine spus aveam, nevoie de ajutorul tau.
Dar ce-ti pasa? Ce-ti pasa tie de ce a fost cand e mai bine sa uiti si sa te bucuri de ce ai? Ce-ti pasa tie cand oricum nu ai avut ce pierde? Ce-ti pasa cand nu ai aratat niciodata ca am si eu un rol, oricat de mic, in viata ta? De ce ti-ar pasa acum, cand lucrurile mergeau atat de bine inainte, cand erai rece?
Ce-ti pasa tie, inima de gheata, ca cineva a vrut sa fie alaturi de tine, a vrut sa-ti ofere atentie, afectiune, a vrut sa aiba grije de tine, ca macar a incercat sa puna bazele unei relatii cu tine? Dar nu a mers! Te-am provocat prea mult! Am gresit prea mult!
Vreau sa stii ca nu regret nimic! Si nu am ce sa-ti reprosez. Am doar o rugaminte. Atat a mai ramas. Vreau doar sa fiu iertata! Caci mai mult nici nu-ti pot cere. Nu-ti pot cere sa uiti, nu-ti pot cere sa ramanem prieteni!
Si vreau sa intelegi ca nu e cum ai spus tu. Nu a fost o greseala ca am luat o gluma mult prea serios, nu a fost o greseala ca am inceput ceva, ca am incercat sa fim impreuna.
Nu vad asta ca fiind o grseala. Si daca ar fi intr-adevar o greseala, ar fi una dintre cele mai dureroase si totusi cea mai frumoasa greseala pe care am facut-o.