Deja obisnuinta.....

m-am saturat! deci chiar m-am saturat!

cand va inceta odata?

tot am speranta ca trece, ca o sa fie mai bine azi!

dar chiar asa am ajuns?

dupa atata timp impreuna si atatea obstacole trecute nu a mai ramas chiar nimic?

chiar nu mai inseamna nimic ce a fost odata?

cum am ajuns asa?

char trebuie sa facem asta mereu?

chiar in fiecare zi?

nu a mai ramas decat ura, tipete, reprosuri, certuri?

eu chiar nu mai pot!

nu mai fac fatza!

daca as putea, as pleca.

dar nu pot!

nu am unde sa merg!

atunci cand m-ai intrebat daca vreau sa ma mut cu tine a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat, eram atat de fericita ca voi sta cu tine, ca voi petrece mai mult timp cu tine......

iar acum nu mai pot pleca.

nu mai am unde.

apartamentul meu nu mai e.

a fost dat in chirie altcuiva.

dar nici asa nu pot.

ajungem acasa, aparent totul e bine si dintr-un lucru minor porneste tot.

obisnuitele reprosuri, replici, injurii, tipete, lacrimi......CEARTA!

cand se va termina?

cand vom termina sa ne facem asta reciproc?

stii ca ce zici ma doare.

si stiu ca nu iti place atunci cand ne certam.

se vede pe fata ta in putinele momente in care nu spunem nimic si ne evitam.

traim in aceeasi casa si parca suntem straini unul de altul.

parca nici nu mai stim ca odata candva a fost bine.

nici nu mai stiu cum e sa fie bine.

nici nu mai stiu ultima oara cand a fost bine.

doar cand ma uit la pozele in care stam imbratisati si zambim amandoi parca imi aduc vag aminte.....

si tu te uiti la ele cu melancolie si regret.

te-am vazut chiar daca incercai sa te ascunzi, sa nu arati ca iti pasa, sa nu arati ca te doare.

daca amandoi regretam si tanjim dupa momentele frumoase, atunci de ce nu incetam, de ce nu facem ceva sa fie bine?

de ce am lasat certurile sa devina ceva normal?

de ce am lasat certurile sa devina deja obisnuinta?

Over?

-Ma mai iubesti?

-Nu stiu.

-Cum adica?

-Nu stiu daca te mai iubesc. Pur si simplu.

-.........

-Si daca eu as spune ca te iubesc?

-Nu stiu. Nu cred ca ar schimba ceva.

-Dar eu te iubesc. Chiar te iubesc.

-Tot nu schimba nimic.

-De ce esti asa rece?

-Nu sunt rece. Doar ca nu stiu daca te mai iubesc.

-Dar mai ti la mine?

-Nu stiu.

Si asa s-a terminat. El ma iubeste, sau cel putin asta sustine. Iar eu nu mai simt nimic pentru el.

Nu il mai ador pentru micile lui nebunii; nu il mai admir pentru lucrurile pe care le stie; nu mai tin la el destul de mult inca sa fac orice pentru el.......nu il mai iubesc.

E greu cand iti dai seama ca nu mai tii la cineva la fel de mult ca la inceput; ca pe zi ce trece simti tot mai putin; ca pe zi ce trece esti tot mai indiferent.

Pur si simplu nu mai simt nimic atunci cand ma saruta, nu mai simt nimic atuncicand ma ia in brate, nu mai simt nimic atunci cand ma gadila, cand ma mangaie, cand ma tine de mana, cand imi vorbeste frumos, cand isi trece mana prin parul meu, cand imi zambeste.

S-au dus fluturii, emotiile, tot.

Stau si ma gandesc cand s-au intamplat toate aceste lucruri. Cand am inceput sa devin indiferenta? Cand a inceput sa nu mai imi pese de el, de noi?

El spune ca s-au schimbat mult intr-un timp prea scurt. Ca ne-am schimbat amandoi prea mult.

Si chiar si asa. De ce nu ne-am putut adapta? De ce nu am putut sa acceptam schimbarile si sa continuam? De ce nu putem repara ce s-a stricat?

-Se mai poate repara?

-Daca ma intrebi asta inseamna ca nu ai inteles nimic.

Tribute

mi-e frig si vreau acasa....dar nu mai stiu de mult unde e.....iar acum stau ghemuit pe iarba uda si tremur......e frig.....mult prea frig pt mine.......sunt doar un copil.........de ce nu ma ajuta nimeni?........liniste...........mult prea liniste.....liniste de mormant..........nu mai strig..........am renuntat sa mai strig dupa ajutor.......oricum nu ma ajuta nimeni........trec toti pe langa mine si ma ignora........ignora strigatele........cum sa-i fac sa ma ia in seama?......ei nu ma inteleg.........doamne ce frig e.........si nu ma pot misca.......mi-e frica.......nu vad nimic.......ochii mei nu mai vad nimic de ceva timp.......nu mai pot respira.......am nasul infundat........si stranut...si tusesc.....cred ca am racit.......exact ce imi trebuia acum......o raceala.......mama unde esti?.......de ce nu esti aici?.........vreau sa simt caldura ta.......vreau sa simt mangaierile tale........vreau sa simt iubirea ta........de ce e lumea atat de rea?....de ce m-au luat de langa tine, mama?...........ce am facut sa merit asta?..........de ce nu am avut voie sa stau langa tine?.........de ce nu mi s-a permis sa te cunosc?.......

to be contined....