Deja obisnuinta.....

m-am saturat! deci chiar m-am saturat!

cand va inceta odata?

tot am speranta ca trece, ca o sa fie mai bine azi!

dar chiar asa am ajuns?

dupa atata timp impreuna si atatea obstacole trecute nu a mai ramas chiar nimic?

chiar nu mai inseamna nimic ce a fost odata?

cum am ajuns asa?

char trebuie sa facem asta mereu?

chiar in fiecare zi?

nu a mai ramas decat ura, tipete, reprosuri, certuri?

eu chiar nu mai pot!

nu mai fac fatza!

daca as putea, as pleca.

dar nu pot!

nu am unde sa merg!

atunci cand m-ai intrebat daca vreau sa ma mut cu tine a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat, eram atat de fericita ca voi sta cu tine, ca voi petrece mai mult timp cu tine......

iar acum nu mai pot pleca.

nu mai am unde.

apartamentul meu nu mai e.

a fost dat in chirie altcuiva.

dar nici asa nu pot.

ajungem acasa, aparent totul e bine si dintr-un lucru minor porneste tot.

obisnuitele reprosuri, replici, injurii, tipete, lacrimi......CEARTA!

cand se va termina?

cand vom termina sa ne facem asta reciproc?

stii ca ce zici ma doare.

si stiu ca nu iti place atunci cand ne certam.

se vede pe fata ta in putinele momente in care nu spunem nimic si ne evitam.

traim in aceeasi casa si parca suntem straini unul de altul.

parca nici nu mai stim ca odata candva a fost bine.

nici nu mai stiu cum e sa fie bine.

nici nu mai stiu ultima oara cand a fost bine.

doar cand ma uit la pozele in care stam imbratisati si zambim amandoi parca imi aduc vag aminte.....

si tu te uiti la ele cu melancolie si regret.

te-am vazut chiar daca incercai sa te ascunzi, sa nu arati ca iti pasa, sa nu arati ca te doare.

daca amandoi regretam si tanjim dupa momentele frumoase, atunci de ce nu incetam, de ce nu facem ceva sa fie bine?

de ce am lasat certurile sa devina ceva normal?

de ce am lasat certurile sa devina deja obisnuinta?