I am the Spring

Si acum in mijloc de iarna, cand ar trebui sa am un loc cald, umblu singura pe strazile inghetate.
Am pierdut locul meu cald, casa mea cu semineu mereu arzand, cu un pat comod cu paturi in valurile carora sa ma pierd pana la prima raza de lumina a zilei, cu un geam mare prin care soarele sa intre mereu sa ma salute si sa imi ureze o zi minunata.
S-au dus toate!
Si mergand pe strazile goale si reci ma gandesc la ce am pierdut.
Le-am pierdut din vina mea?
Le-a luat cineva fara sa observ?
Stiu ca am trecut recent pe acolo. Am trecut pe langa casa mea cea calda. Dar nu ma mai recunostea. Nu imi mai deschidea larg usa cand ma apropiam. Nu imi mai zambea. Se uita strain la mine.
Si in timp ce ma uitam la casa mea veche cu ferestrele franceze ce imi aduceau soarele am vazut pe cineva.
O fata cu parul lung, roscat statea la geam si zambea soarelui.
Atunci am realizat ca ce a fost odata casa mea era singura luminata de pe strada. Toate erau gri, cojite si mucegaite, in timp ce vechea mea casa stralucea.
Si, desi lacrimile curgeau peste zambetul meu vag, am intors spatele si i-am dorit tot binele din lume. Tot binele din lume pentru fata de la geam si tot binele din lume casutei mele dragi.
Acum merg din nou pe strazile iernii, dar in sufletul meu e deja primvara.