sunt o nenorocita si nu prea...am iubit si iubesc...vreau sa scriu, sa am talent...nu m-am pierdut...eu nu ma pierd decat daca vreau eu si inca nu vreau sa ma pierd...nu pot sa zic decat ca exista cineva care ma face sa visez...(Alexandru Vakulovski - Bong)
luni, 2 august 2010
Fata cu oja rosie [II]
Se uita atent la ea. Ii vedea chipul fara ca ea sa se intoarca. Ii vedea fiecare trasatura a fetei, fiecare expresie.
Ii vedea ochii caprui, nasul micut, buzele rosii, alunita din coltul ochiului stang.
Stia cum ii suna glasul atunci cand e fericita, cand e trista si ii cunostea plansul.
Ii cunostea toate visele si aspiratiile, toate pasiunile, talentele, secretele.
Stia ce o intristeaza, ce o supara, ce o enerveaza.
Stia ca dorea sa devina o artista, o scriitoare recunoscuta. Avea talent. Si ar fi putut fi tot ce isi dorea. Dar la fel de bine stia ca nu va deveni nici una din astea. Era prea realista totusi. Era prea practica.
Ar fi vrut sa ii scopteasca intr-o zi la ureche ca el va avea grija de ea. Ca poate deveni ce vrea ea, poate face tot ce ii doreste sufletul pentru ca el va lucra destul inca ea sa isi permita sa viseze mai mult.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
sfarsit?...
ai inceput bine, chiar mi-a placut:)
Trimiteți un comentariu