sunt o nenorocita si nu prea...am iubit si iubesc...vreau sa scriu, sa am talent...nu m-am pierdut...eu nu ma pierd decat daca vreau eu si inca nu vreau sa ma pierd...nu pot sa zic decat ca exista cineva care ma face sa visez...(Alexandru Vakulovski - Bong)
S.R.: „Love is patient, love is kind. It does not envy, it does not boast, it is not proud. It does not dishonor others, it is not self-seeking, it is not easily angered, it keeps no record of wrongs. Love does not delight in evil but rejoices with the truth.
Love bears all things, believes all things, hopes all things, endures all things.
Love will never die.”
S.N.:never die
:)
de acord
Si totusi se pare ca a murit.
Pentru unul din noi.
Si a luat in mormant toate amintirile frumoase, toate momentele grele, toate zambetele si toate certurile, toate iesirile in oras si toate serile la tine acasa.
A luat trecutul, prezentul si toate planurile de viitor.
E momentul pentru alte planuri de viitor.
E momentul sa neg totul si sa refuz ca s-a intamplat, sa fiu furioasa, sa ma conving de sfarsit, sa plang pana cand nu mai pot plange si nu mai am motiv sa plang si sa merg mai departe.
In linistea noptii stau si ascult.
E primavara si e cald.
Aerul este curat si ma calmeaza.
Inchid ochii si ascult.
Din cand in cand o adiere usoara misca frunzele copacilor parca sa te aline durerea dupa furtuna de ieri.
Ma las usor pe spate si aud cu iarba de sub mine protesteaza. Simt printre degete firele rebele si inca ude. Cumva parca ma simt una cu natura azi.
Stau si ascult linistea. Stau si ascult si simt ca ma scufund incet prin iarba inalta.
In linistea ce ma inconjoara pot auzi parca si cum micile furnici se misca in jurul meu.
Aud si pasarile care se cuibaresc printre crengile copacilor.
Aud miscarea norilor deasupra mea.
Dar cel mai mult ascult vantul care trece pe langa mine.
Imi aduce soapte de departe.
Imi aduce soaptele unei nopti pierdute acum mult timp.
O noapte cu muzica de vioara.
Nopatea in care vioara ne canta in timp ce tu imi sopteai cuvinte dulci.
Ciulesc putin urechile si aud vantul cum imi repeta cuvintele tale.
Si el stie cuvintele. Pentru ca si el a fost acolo in seara aceea.
A stat cu noi atunci sub lanterna de pe strada si a ascultat cum vioara canta usor, a vazut cum dansam imbratisati, a ascultat si a crezut cuvintele tale la fel cum le-am ascultat si le-am crezut si eu.
Numai vantul mai stie seara noastra secreta.
Numai el stie cuvintele.
Si mi le sopteste in fiecare an in seara asta.
Ma las purtata de vant, de fiecare litera ce compune acele cuvinte de mult uitate.
Ma agat de ele si incerc sa zbor odata cu ele.
