Road trip again and again and again!!!

CLUJ! I LOVE YOU!
Trei luni, trei weekenduri in, 4 eventuri, de 3 ori Marty, de 2 ori cheesecake, de 2 ori Midi, o data Hotel Continental, o data Arenele Cluj, de 2 ori Iulius Mall, o data Pollus Mall, o data Carturesti, o data Wasabi, o data A-Skillz, o data Yonderboi, o data Foreign Beggars, o data Daddy G si de 2 ori Gojira (prima data a fost accidentala), o data targ de antichitati, o data plimbare pe Cetatuie, o data Gazette, o data BCJ (imi cer scuze pentru cartea furata de acolo), de 2 ori Gambrinus, de 2 ori Act Cafe si multe alte locuri. Dar cel mai important de 3 ori tu.
Ador orasul asta. E atat de plin de viata. Si pentru asta........

you and me Babe

Road Tripping The Second

So.....Bucuresti! Long time no see! Dar nu s-au schimbat prea multe!
I still don't really like it! Si tot nu stiu de ce. Orasul in sine este frumos, sunt sute de locuri in care poti sa mergi sa faci cumparaturi, sa citesti, sa bei o cafea sau un ceai! And still........
Dar acum ca am mers cu my Thunder Buddy am vazut ca orasul asta totusi are si o parte frumoasa.
Oricum partea frumoasa nu a aparut decat dupa ce mi-am luat doza: o mica vizita in Carturesti Verona!
Si nu numai ca mi-am luat niste carti ca sa mai bifez cateva nume de pe lista de carti pe care sa le savurez peste cateva zile, dar am si gasit o noua jucarie:

Dupa minunatele mele minute in librarie a urmat ceva ce nu am vazut, din nefericire, niciodata. Si anume Arcul de triumf noaptea: 

A fost atat de frumos! Imi venea sa ies din masina si sa merg pana langa el si sa stau acolo. Pana dimineata, pana la prima raza de soare, pana cand se sting toate luminile de pe strazi. Daca as fi putut, as fi urcat scarile pana sus si m-as fi asezat pe marginea cladirii ca sa pot vedea cum trec masinile sub picioarele mele.

Dar mi-am revenit din starea de romanta dupa o mica alergatura prin Baneasa Shopping City dupa Sushi! And this brings us to my next new love! Sushi! Sushi! Sushi! Dulce, dulce Sushi! 

Dar cum orice lucru frumos se termina a trebuit sa plecam.

Partea frumoasa este ca maine ne vom revedea dragul meu Arc de Triumf si dulce Sushi! Si maine mergem si pentru ceva cultura! 

Road tripping

Dupa atata timp ma simt din nou libera!
Cat de bine e cand te urci in masina si pleci undeva departe.
Toate problemele, toate supararile, tot stresul si toate, toate, toate, lacrimile raman in urma.
Nu ma mai intereseaza nimic.
I have my two Thunder Buddies si plecam! Plecam la shopping, plecam sa mancam, sa bem un suc sau o cafea, plecam sa ne cumparam carti si sa ne speriem in librarii si magazine de podelele din sticla, plecam sa probam papuci cu tocuri mult prea inalte de care se sperie cele doua babute care tocmai intra in magazin, mergem sa radem cu copiii de pe strada si sa ne jucam cu ei, plecam sa cautam un exchange dar fiind sambata ora 19 toate sunt inchise iar singurul deschis e in partea cealalta a orasului, plecam sa ne certam daca mergem la McDonalds sau la KFC, plecam sa discutam de munca si de colegi, plecam sa ne schimbam de haine in mijlocul strazii cu un skatepark langa, plecam in club unde admiram hoarda de pitzi si iesim razand, plecam spre alt oras iar pe drum ne dam seama ca e prea tarziu sa mai facem ceva asa ca ne gandim sa mergem la mare, plecam sa depasim autobuze in curba, plecam sa fumam o tigara pe marginea strazii, plecam si atat.
Dupa ce invadam un oras ne odihnim un pic, ca doar omul mai si doarme si mai si merge la munca, dupa care invadam altul.
Sambata Sibiu:

Azi Bucuresti!

Never?

S.R.: „Love is patient, love is kind. It does not envy, it does not boast, it is not proud. It does not dishonor others, it is not self-seeking, it is not easily angered, it keeps no record of wrongs. Love does not delight in evil but rejoices with the truth. Love bears all things, believes all things, hopes all things, endures all things. Love will never die.”

S.N.:never die
:)
de acord

Si totusi se pare ca a murit. Pentru unul din noi. Si a luat in mormant toate amintirile frumoase, toate momentele grele, toate zambetele si toate certurile, toate iesirile in oras si toate serile la tine acasa.
A luat trecutul, prezentul si toate planurile de viitor.
E momentul pentru alte planuri de viitor. E momentul sa neg totul si sa refuz ca s-a intamplat, sa fiu furioasa, sa ma conving de sfarsit, sa plang pana cand nu mai pot plange si nu mai am motiv sa plang si sa merg mai departe.

Spring wind

In linistea noptii stau si ascult. E primavara si e cald.
Aerul este curat si ma calmeaza. Inchid ochii si ascult.
Din cand in cand o adiere usoara misca frunzele copacilor parca sa te aline durerea dupa furtuna de ieri. Ma las usor pe spate si aud cu iarba de sub mine protesteaza. Simt printre degete firele rebele si inca ude. Cumva parca ma simt una cu natura azi.
Stau si ascult linistea. Stau si ascult si simt ca ma scufund incet prin iarba inalta.
In linistea ce ma inconjoara pot auzi parca si cum micile furnici se misca in jurul meu. Aud si pasarile care se cuibaresc printre crengile copacilor. Aud miscarea norilor deasupra mea.
Dar cel mai mult ascult vantul care trece pe langa mine. Imi aduce soapte de departe. Imi aduce soaptele unei nopti pierdute acum mult timp.
O noapte cu muzica de vioara. Nopatea in care vioara ne canta in timp ce tu imi sopteai cuvinte dulci. Ciulesc putin urechile si aud vantul cum imi repeta cuvintele tale. Si el stie cuvintele. Pentru ca si el a fost acolo in seara aceea. A stat cu noi atunci sub lanterna de pe strada si a ascultat cum vioara canta usor, a vazut cum dansam imbratisati, a ascultat si a crezut cuvintele tale la fel cum le-am ascultat si le-am crezut si eu.
Numai vantul mai stie seara noastra secreta. Numai el stie cuvintele. Si mi le sopteste in fiecare an in seara asta. Ma las purtata de vant, de fiecare litera ce compune acele cuvinte de mult uitate.
Ma agat de ele si incerc sa zbor odata cu ele.

better days ahead

pt azi 22.12.2011

Motto pt azi:

Run - I'll do no more this walking
Haunted by a past I just can't see
Anymore
Anymore

But let me tell you I have never planned
To let go of the hand that has been
Clinging by its thick country skin
To my yellow country teeth

My dream

Having a Coke with You

is even more fun than going to San Sebastian, Irún, Hendaye, Biarritz, Bayonne
or being sick to my stomach on the Travesera de Gracia in Barcelona
partly because in your orange shirt you look like a better happier St. Sebastian
partly because of my love for you, partly because of your love for yoghurt
partly because of the fluorescent orange tulips around the birches
partly because of the secrecy our smiles take on before people and statuary
it is hard to believe when I’m with you that there can be anything as still
as solemn as unpleasantly definitive as statuary when right in front of it
in the warm New York 4 o’clock light we are drifting back and forth
between each other like a tree breathing through its spectacles

and the portrait show seems to have no faces in it at all, just paint
you suddenly wonder why in the world anyone ever did them

I look
at you and I would rather look at you than all the portraits in the world
except possibly for the Polish Rider occasionally and anyway it’s in the Frick
which thank heavens you haven’t gone to yet so we can go together the first time
and the fact that you move so beautifully more or less takes care of Futurism
just as at home I never think of the Nude Descending a Staircase or
at a rehearsal a single drawing of Leonardo or Michelangelo that used to wow me
and what good does all the research of the Impressionists do them
when they never got the right person to stand near the tree when the sun sank
or for that matter Marino Marini when he didn’t pick the rider as carefully
as the horse

it seems they were all cheated of some marvelous experience
which is not going to go wasted on me which is why I am telling you about it

Frank O’Hara

I am the Spring

Si acum in mijloc de iarna, cand ar trebui sa am un loc cald, umblu singura pe strazile inghetate.
Am pierdut locul meu cald, casa mea cu semineu mereu arzand, cu un pat comod cu paturi in valurile carora sa ma pierd pana la prima raza de lumina a zilei, cu un geam mare prin care soarele sa intre mereu sa ma salute si sa imi ureze o zi minunata.
S-au dus toate!
Si mergand pe strazile goale si reci ma gandesc la ce am pierdut.
Le-am pierdut din vina mea?
Le-a luat cineva fara sa observ?
Stiu ca am trecut recent pe acolo. Am trecut pe langa casa mea cea calda. Dar nu ma mai recunostea. Nu imi mai deschidea larg usa cand ma apropiam. Nu imi mai zambea. Se uita strain la mine.
Si in timp ce ma uitam la casa mea veche cu ferestrele franceze ce imi aduceau soarele am vazut pe cineva.
O fata cu parul lung, roscat statea la geam si zambea soarelui.
Atunci am realizat ca ce a fost odata casa mea era singura luminata de pe strada. Toate erau gri, cojite si mucegaite, in timp ce vechea mea casa stralucea.
Si, desi lacrimile curgeau peste zambetul meu vag, am intors spatele si i-am dorit tot binele din lume. Tot binele din lume pentru fata de la geam si tot binele din lume casutei mele dragi.
Acum merg din nou pe strazile iernii, dar in sufletul meu e deja primvara.

This years song

Today's mystery is tomorrows history!
At least that's what I'm told!

I will always bloom in your heart

Our last song......

Reader's Choice

Pentru ca de mult timp nu mai am inspiratie m-am gandit sa face ceva mai interactv.
Trimiteti o poza pe adresa mea de mail iar eu voi incerca sa construiesc o poveste in jurul ei!
Puteti chiar sa complicati lucrurile si sa imi dati niste cuvinte care ar trebui sa apara, un personaj, un loc, un obiect......cam ce va trece voua prin minte!
I need a challenge!

Spark!

Fata cu oja rosie [II]

Se uita atent la ea. Ii vedea chipul fara ca ea sa se intoarca. Ii vedea fiecare trasatura a fetei, fiecare expresie.
Ii vedea ochii caprui, nasul micut, buzele rosii, alunita din coltul ochiului stang.
Stia cum ii suna glasul atunci cand e fericita, cand e trista si ii cunostea plansul.
Ii cunostea toate visele si aspiratiile, toate pasiunile, talentele, secretele.
Stia ce o intristeaza, ce o supara, ce o enerveaza.
Stia ca dorea sa devina o artista, o scriitoare recunoscuta. Avea talent. Si ar fi putut fi tot ce isi dorea. Dar la fel de bine stia ca nu va deveni nici una din astea. Era prea realista totusi. Era prea practica.
Ar fi vrut sa ii scopteasca intr-o zi la ureche ca el va avea grija de ea. Ca poate deveni ce vrea ea, poate face tot ce ii doreste sufletul pentru ca el va lucra destul inca ea sa isi permita sa viseze mai mult.

Vine!

Fata cu oja rosie [I]

Statea la bar cu o sticla de bere in fata. Cam de jumatate de ora se uita la ea si parca nu se incumeta sa o ia in mana. Era vineri si nu avea puterea nici macar sa bea o bere rece.
Dezamagit, de el si de multe altele, da sa se ridice de pe scaun. Dar nici asta nu poate. Nu poate decat sa se intoarca cu spatele la bar si sa se uite in local.
Multa lume, multa galagie, multe rasete. Dar in jurul lui era liniste. Nu auzea oricum nimic. Era prea cufundat in propriile ganduri.
Cum naiba a ajuns asa? Cum de nu mai avea nici macar atata vlaga in el incat sa ridice o bere la gura, sa bea din ea, sa ii simta gustul amarui, sa o savureze?
Ce era cu el? Ce s-a intamplat? Unde erau sfarsiturile de saptamana in care iesea cu prietenii la o bere si se simtea bine pana noaptea tarziu?
Prietenii erau acolo..........Chiar langa el. Dar nu ii auzea. Cum dracu? De parca nu urlau ca disperatii unul la altul pentru ca nu se auzeau de muzica.
Era ca si cum el nu era acolo. Dar daca nu era acolo, langa toti ceilalti......unde era?
Si chiar atunci a auzit o voce.
"......masa din dreapta....."
S-a uitat la masa respectiva. Niste tipe la un suc in weekend. Normal.
Dar mai era ceva.
Vedea toate fetele tipelor. Mai putin una. Una ii refuza privirea. Vedea foar o ceafa si un umar pe care se odihnea o mana.
O stia. Nu trebuia sa ii vada chipul ca sa isi dea seama cine e.

.......to be continued........

My way

Urasc intrebarea: "Unde crezi ca vei fi peste 5 ani?"
Primul lucru care imi vine in minte cand apare intrebarea asta este: "How am I supposed to fucking know?"
5 ani....... That's a pretty long time......Si totusi prea putin.
In 5 ani se pot intampla foarte multe si totusi nimic.
5 ani pot fi drumul dintre viata si moarte.
5 ani pot insemna schimbarea mea dintre ceea ce sunt acum si ce as putea fi, ce as vrea sa fiu, ce nu as vrea sa fiu, ce ar vrea altii sa fiu........
Nu stiu ce va fi peste 5 ani......
Heck......eu nu stiu ce va fi peste cateva ore, peste cateva zile, cu atat mai putin ce va fi peste 5 ani.....
Adevarul este ca intrebarea lasa loc la multa fantezie, creativitate si totusi te limiteaza. Poti raspunde orice......Cu conditia sa fie........verosimil......
Pot spune ca peste 5 ani ma vad la Casa Alba fiind prima femeie presedinte a Americii.
Pot sune ca ma vad castigand Premiul Nobel pentru pace sau fizica.
La fel de bine pot sune ca peste 5 ani voi fi CEO la Microsoft.
Si totusi de ce nu spun asta?
Probabil ca nu vreau sa ma gandesc la ce va fi peste 5 ani.
Stiu doar ca pana atunci voi fi terminat facultatea. Si atat.
Mai mult nu vreau sa stiu.
I don't wanna know what my life is going to look like in 5 years.
Vreau ca drumul meu pana la acei "5 ani" din viitor sa fie vate mai placut, dar nu vrea sa stiu unde exact ma va duce.
I'm for the ride. I don't know where it's gonna take me. And that's the fun part.

Fly By

Orele, minutele, chiar secundele trec agonizant de greu.
Timpul trece pde langa mine, fara mila.
Simt ca am pierdut o mare parte a vietii mele pe lucruri minore, complet nesemnificative.
Stau uneori si pot vedea secundele care trec pe langa mine, luandu-si adio, indepartandu-se spre cine stie ce hotare.
Stiu ca exista undeva un mare ceas care tine contul fiecarei secunde traite. Si cateodata, in clipele in care simt din nou ca viata trece, ii pot auzi ticaitul.
Un sunet suparator, tulburator, care imi zguduie existenta, incercand parca sa imi atraga atentia ca trebuie sa fac ceva, ca trebuie sa incep sa nu mai las secundele sa treaca degeaba.
Dar timpul imi rade in fata. Timpul isi bate joc de mine, imi flutura secundele pierdute pe sub nas si imi fura mereu altele, pe cele care nu sunt capabila sa mi le insusesc, sa le traiesc.
Si exact atunci incep sa aud din nou ticaitu sacaitor. Ticaitul care ma tortureaza, care imi bate in creier ca un ciocan, pastrand mereu acelasi ritm.
Daca as gasi acel ceas..........I-as sparge sticla pana nu mai raman decat cioburi atat de mici incat le poti confunda cu fire de nisip.
I-as scoate fiecare cifra si fiecare aratator pana ramane un cerc alb, gol, dezbracat de orice valoare.
I-as smulge fiecare piulita, fiecare arc, fiecare rotita, pana arata ca o cochilie de care s-a lepadatlocuitorul, pe care a parasit-o, lasand-o sa putrezeasca.
Si ca un ucigas, i-as smulge cu sange rece inima din piept ca sa nu imi mai aud pulsul.
Atunci poate ca nu vor mai trece secundele. Pentru ca nu va mai fi cine sa le tina cont.
Si atunci sigur timpul nu isi va mai arata zambetul stirb in preajma mea, nu isi va mai etala vesmintele din cifre pentru ca nu va mai ramane nimic decat goliciunea rusinoasa si nu-mi va mai fura secundele, pentru ca ele nu vor mai exista.
Poate ca atunci pentru mine timpul se va opri. Va fi atat de rusinat de infrangere incat va ingheta, se va opri in loc si nu va mai misca niciodata.
Si poate ca atunci, cand ma voi opri putin sa imi trag sufletul, sa respir adanc, nu voi mai auzi ticaitul, nu voi mai vedea maini ce imi flutura un adio, nu ma voi mai simti abandonata, nu voi mai simti ca totul trece pe langa mine.
Poate...

Autumn Tea

.....Vreau sa merg in ceainaria cea noua, sa ma asez la o masa, sa imi scot cartea din geanta si la o cana de ceai de fructe sa stau si sa citesc......
....si asa sa stau toata ziua......
....doar eu si cartea mea........si cana de ceai, desigur......
In timp ce aburul de ridica din cana mea eu sa fiu in alta lume......in Japonia, acum 100 de ani, sa port un chimono, sa stau in pavilion si sa admir curtea Marchizului in timpul Sarbatorii Florilor de Cires. Ce spectacol minunat........
O zi frumoasa de inceput de vara, intr-o curte imensa, plina de ciresi, iar eu in mijlocul lor........
Exista ceva mai frumos?.........
Pe masa din pavilion e doar o ceasca......O ceasca de ceai din care iese abur......
Refectia copacilor in floare in oglinda de ceai ma fascineaza dintr-un motiv anume..... O prinesc cu interes aprins iar din cand in cand pelicula se misca iar imaginea odata cu ea.
Apoi florile dispar si la loc unei siluete.
Cineva se aseaza la masa.
Un tanar.
"Scuze! Este cumva ocupat locul?"
Zambeste amabil.
"Nu.Ia loc."
"Mersi."
Se aseaza, se face comod si ma tinteste cu privirea.
L-as intreba de ce nu se uita la florile de cires din jur, la peisajul din jurul nostru. L-as intreba de ce nu observa ce sa intampla in jurul lui. As vrea sa il intreb cum de il lasa rece culorile vii din jurul pavilionului. Dar altceva imi distrage atentia. Asa ca mai degraba l-as intreba de ce este imbracat occidental si nu intr-o hakama. Un eveniment ca acesta se cere sarbatorit cum se cuvine. Iar asta include imbracamintea traditionala. L-as intreba cum de intr=o zi de sarbatoare are parul lung desprins si ciufulit.
Dar ma abtin.
Asa ca ma uit din nou in jurul meu.
Ma uit pe masa.
O mica floare de cires cade pe paginile albe ale cartii mele.
Cat de frumos este contrastul dintre albul paginilor, negrul cuvintelor si rozul pal al petalelor.
Si tanarul se uita la mica floare dintre noi.
"Frumos, nu-i asa?"
Pana la urma este si el un iubitor al frumosului. De altfel, de ce ar fi in aceasta gradina daca nu ar fi?
"Intotdeauna mi-au placut culorile tomnii."
Si chiar atunci, sub ochii mei, ciresii devin stejari batrani, decolorati de timp.
Pavilionul devine o simpla terasa, langa o cladire veche.
Iar mica floare de cires.....o frunza rosie de toamna.
Iar tanarul........Esti tu!