Road Tripping The Second

So.....Bucuresti! Long time no see! Dar nu s-au schimbat prea multe!
I still don't really like it! Si tot nu stiu de ce. Orasul in sine este frumos, sunt sute de locuri in care poti sa mergi sa faci cumparaturi, sa citesti, sa bei o cafea sau un ceai! And still........
Dar acum ca am mers cu my Thunder Buddy am vazut ca orasul asta totusi are si o parte frumoasa.
Oricum partea frumoasa nu a aparut decat dupa ce mi-am luat doza: o mica vizita in Carturesti Verona!
Si nu numai ca mi-am luat niste carti ca sa mai bifez cateva nume de pe lista de carti pe care sa le savurez peste cateva zile, dar am si gasit o noua jucarie:

Dupa minunatele mele minute in librarie a urmat ceva ce nu am vazut, din nefericire, niciodata. Si anume Arcul de triumf noaptea: 

A fost atat de frumos! Imi venea sa ies din masina si sa merg pana langa el si sa stau acolo. Pana dimineata, pana la prima raza de soare, pana cand se sting toate luminile de pe strazi. Daca as fi putut, as fi urcat scarile pana sus si m-as fi asezat pe marginea cladirii ca sa pot vedea cum trec masinile sub picioarele mele.

Dar mi-am revenit din starea de romanta dupa o mica alergatura prin Baneasa Shopping City dupa Sushi! And this brings us to my next new love! Sushi! Sushi! Sushi! Dulce, dulce Sushi! 

Dar cum orice lucru frumos se termina a trebuit sa plecam.

Partea frumoasa este ca maine ne vom revedea dragul meu Arc de Triumf si dulce Sushi! Si maine mergem si pentru ceva cultura! 

Road tripping

Dupa atata timp ma simt din nou libera!
Cat de bine e cand te urci in masina si pleci undeva departe.
Toate problemele, toate supararile, tot stresul si toate, toate, toate, lacrimile raman in urma.
Nu ma mai intereseaza nimic.
I have my two Thunder Buddies si plecam! Plecam la shopping, plecam sa mancam, sa bem un suc sau o cafea, plecam sa ne cumparam carti si sa ne speriem in librarii si magazine de podelele din sticla, plecam sa probam papuci cu tocuri mult prea inalte de care se sperie cele doua babute care tocmai intra in magazin, mergem sa radem cu copiii de pe strada si sa ne jucam cu ei, plecam sa cautam un exchange dar fiind sambata ora 19 toate sunt inchise iar singurul deschis e in partea cealalta a orasului, plecam sa ne certam daca mergem la McDonalds sau la KFC, plecam sa discutam de munca si de colegi, plecam sa ne schimbam de haine in mijlocul strazii cu un skatepark langa, plecam in club unde admiram hoarda de pitzi si iesim razand, plecam spre alt oras iar pe drum ne dam seama ca e prea tarziu sa mai facem ceva asa ca ne gandim sa mergem la mare, plecam sa depasim autobuze in curba, plecam sa fumam o tigara pe marginea strazii, plecam si atat.
Dupa ce invadam un oras ne odihnim un pic, ca doar omul mai si doarme si mai si merge la munca, dupa care invadam altul.
Sambata Sibiu:

Azi Bucuresti!

Never?

S.R.: „Love is patient, love is kind. It does not envy, it does not boast, it is not proud. It does not dishonor others, it is not self-seeking, it is not easily angered, it keeps no record of wrongs. Love does not delight in evil but rejoices with the truth. Love bears all things, believes all things, hopes all things, endures all things. Love will never die.”

S.N.:never die
:)
de acord

Si totusi se pare ca a murit. Pentru unul din noi. Si a luat in mormant toate amintirile frumoase, toate momentele grele, toate zambetele si toate certurile, toate iesirile in oras si toate serile la tine acasa.
A luat trecutul, prezentul si toate planurile de viitor.
E momentul pentru alte planuri de viitor. E momentul sa neg totul si sa refuz ca s-a intamplat, sa fiu furioasa, sa ma conving de sfarsit, sa plang pana cand nu mai pot plange si nu mai am motiv sa plang si sa merg mai departe.

Spring wind

In linistea noptii stau si ascult. E primavara si e cald.
Aerul este curat si ma calmeaza. Inchid ochii si ascult.
Din cand in cand o adiere usoara misca frunzele copacilor parca sa te aline durerea dupa furtuna de ieri. Ma las usor pe spate si aud cu iarba de sub mine protesteaza. Simt printre degete firele rebele si inca ude. Cumva parca ma simt una cu natura azi.
Stau si ascult linistea. Stau si ascult si simt ca ma scufund incet prin iarba inalta.
In linistea ce ma inconjoara pot auzi parca si cum micile furnici se misca in jurul meu. Aud si pasarile care se cuibaresc printre crengile copacilor. Aud miscarea norilor deasupra mea.
Dar cel mai mult ascult vantul care trece pe langa mine. Imi aduce soapte de departe. Imi aduce soaptele unei nopti pierdute acum mult timp.
O noapte cu muzica de vioara. Nopatea in care vioara ne canta in timp ce tu imi sopteai cuvinte dulci. Ciulesc putin urechile si aud vantul cum imi repeta cuvintele tale. Si el stie cuvintele. Pentru ca si el a fost acolo in seara aceea. A stat cu noi atunci sub lanterna de pe strada si a ascultat cum vioara canta usor, a vazut cum dansam imbratisati, a ascultat si a crezut cuvintele tale la fel cum le-am ascultat si le-am crezut si eu.
Numai vantul mai stie seara noastra secreta. Numai el stie cuvintele. Si mi le sopteste in fiecare an in seara asta. Ma las purtata de vant, de fiecare litera ce compune acele cuvinte de mult uitate.
Ma agat de ele si incerc sa zbor odata cu ele.

better days ahead